Statul Republica Moldova

Republica Moldova este moştenitoarea Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti.

Teritoriul

Din punct de vedere teritorial, moştenirea sovietică se confirmă plenar (cu excepţia celor 200 de metri adăugaţi Portului Giurgiuleşti, în schimbul autostrăzii şi a fâşiei de pământ de la Palanca, cedate Ucrainei în urma unui troc ce contravine articolului 1 (1) şi articolului 3 ( 1) din Constituţie):

Integritatea teritorială a RM este o batjocură în raport cu prezumtiva integritate teritorială a RSSM, în componenţa URSS. Atunci aveam hotar doar pe Prut, acum avem "hotar" şi pe Nistru. În 1940, frontierele au fost stabilite la Comitetul Central al PCUS, în 1990 - teritoriul din stânga Nistrului a fost "adjudecat" de un bandit.

Instituţiile

RM a moştenit şi instituţiile RSSM. Sovietul Suprem a devenit Parlament, cu toate că istoriceşte s-ar fi cuvenit să fie reconstituit Sfatul Ţării. Sovietul Comisarilor Norodnici a fost redenumit Guvern, membrii căruia au rămas a fi numiţi pe criterii politice. NKVD-MVD-KGB au fost reorganizate şi rebotezate, deşi prin anii '90 se utilizau aceleaşi metode de intimidare şi persecuţie. Televiziunea - din organ de propagandă al statului a rămas a fi doar una din sursele de informare (şi dezinformare) a publicului.

Cu toate că există instituţii create în anii de independenţă, majoritatea acestora, oricâtor reforme nu ar fi supuse, rămân a fi copii fidele ale instituţiilor din perioada sovietică.

Asemeni unui copil maltratat care preia multe dintre deprinderile agresorului (sau asemeni unei victime a sindromului Stockholm), RM s-a cramponat în a prelua denumirile, organigramele şi sistemul birocratic al altor instituţii. De ce în Rusia există Duma de Stat, în Ucraina - Rada Supremă, în SUA - Congres, iar noi ne-am deprins să imităm forma de guvernare şi sistemele politice ale altor state (în acest caz - parlametarismul englez)? De ce moldoveniştii de paradă nu propun reintroducerea dregătoriilor? Cel puţin, curentul lor pretins istoric şi-ar găsi justificare în "romantismul Evului Mediu".

La fel ca în perioada sovietică, atunci când aparatul birocratic nu era capabil decât să paraziteze funcţionarea instituţiilor, astăzi nu există decât o luptă acerbă pentru obţinerea şi păstrarea fotoliilor.

Mentalitatea

La sfârşitul anilor '80 ai sec. XX, populaţia majoritară a RSSM conştientizase că perestroika semnalase lipsa drepturilor cetăţeneşti (nu te puteai opune regimului) şi lipsa echităţii sociale (moldovean fiind, nu meritai să deţii un apartament în Chişinău). Revolta împotriva acelei stări de fapt a fost hiperbolizată la statutul de "mişcare de renaştere naţională", când doar o infimă parte din populaţie îşi asumase caracterul militant al revendicării dezideratelor naţionale. O comparaţie cu activitatea Solidarităţii din R.P.Polonia sau cu procesele de obţinere a independenţei în ţările baltice ar elucida impactul real pe care-l avea "Cenaclul Mateevici" în RSSM şi ar explica de ce Frontul Popular nu a devenit altceva decât un partid politic, care în 1999 a renunţat cu ipocrizie la ceea ce-şi propusese, în statutul adoptat la Congresul al III-lea din 1992, şi anume - realizarea Unirii.

Revenind la moştenirea mentalităţii colective din perioada sovietică, este lesne de înţeles evocarea ubicuă a fantomei statalităţii. Dacă la sfârşitul anilor '80, reprezentanţii majorităţii optau pentru LIBERTATE şi SUVERANITATE, astăzi, conform tradiţiei sovietice, aceştia se fac luntre şi punte pentru stabilitate şi "statalitate".

Populaţia

Conducerea RM a moştenit de la conducerea RSSM (şi, implicit, a URSS) dezinvoltura cu care-i condamnă pe locuitorii acestui spaţiu la sărăcie, la foame, la subzistenţă. De-a lungul a 20 de ani de independenţă, populaţia RM este impusă să plece din ţară. Exodul nu este altceva decât o moştenire a deportărilor. Politicile de constrângere s-au perpetuat într-o manieră soft, capitalistă. Adică eşti forţat să pleci nu pe cheltuiala statului, ci pe banii proprii.

Astăzi, ca şi în perioada sovietică, economia nu este în mâinile moldovenilor. Astăzi, rusofonii, din "minorităţi imperiale" s-au transformat în "minorităţi preferenţiale". Încă puţin şi statul le va oferi despăgubiri că s-au născut nu acolo unde au vrut.

Biserica

Autoritatea Bisericii Ortodoxe, la fel ca în perioada sovietică, este ştirbită, dacă nu chiar sucombată. Religia creştină a devenit un cult oarecare. Credinţa s-a transformat în business: eşti cu atât mai "credincios", cu cât "jertfeşti" mai mult.

Ateii au invadat spaţiul public, revendicându-şi statutul din perioada ateismului ştiinţific. Comuniştii au devenit mari credincioşi. Credincioşii au devenit mari comunişti.

Limba

Dacă la sfârşitul anilor '80 s-a luptat pentru grafia latină, pentru limba maternă şi conta ce limbă vorbeşti, acum se luptă pentru voturi şi contează "ce pui pe limbă".

Însăşi Constituţia RM, prin art. 13 (1), vine în contradicţie cu Declaraţia de Independenţă, care reprezintă "certificatul de naştere" al statului. Atunci când o persoană are o inadvertenţă în acte (numele său din certificatul de naştere este "ION", iar în buletinul de identitate e scris "IVAN"), depune toate eforturile pentru a corecta unul dintre documente. Având în vedere că Declaraţia de Independeţă nu poate fi modificată, întrucât în baza acelui act am fost recunoscuţi ca stat independent, urmează să fie rectificat articolul din Constituţie.

Dar ce folos? Ştiinţific, parafrazându-l pe M.Lupu, RM nu ar trebui să existe ca stat.

În loc de concluzii:

Întrebarea firească după gândurile înşirate ceva mai sus este următoarea: la ce capitol Republica Moldova a eşuat? Cu certitudine, RM a eşuat ca stat.

Imaginaţi-vă că R. Moldova este un organism în care toate organele cedează, mâna stânga (Transnistria) e cuprinsă de cangrenă şi se pompează inutil sânge din toate centrele posibile de transfuzie. Ce trebuie să facă medicul în acest caz? Nu poate decât să declare ora decesului şi, dacă pacientul şi-a dat anterior acordul, să-i doneze organele unei persoane compatibile...

Referinţe:

1) Declaraţia de suveranitate a RSSM: 

http://cersipamantromanesc.wordpress.com/tag/drept-international/

2) Declaraţia de Independenţă a RM:

http://www.hotnews.md/articles/view.hot?id=2349

3) Constituţia RM:

http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=311496

Ideea Unirii şi moldovenii de azi

Ideea unirii nu este o idee nouă. Nu este nouă nici măcar pentru noi, românii.

Toată lumea tinde să se unească atunci când se strânge cureaua.

Toată lumea se adună în jurul focului atunci când vine iarna.

Nu cred că Mihai Viteazul s-a considerat vreodată "unionist". Dânsul s-a considerat un român demn de a-i conduce pe ceilalţi români într-un singur stat. La fel şi Alexandru Ioan Cuza, care, de altfel, era şi "statalist" în acelaşi timp, din moment ce lupta împotriva transformării Principatelor Române în paşalîcuri turceşti sau în gubernii ruseşti.

Apelul lansat de Platforma Civică Acţiunea 2012 i-a deranjat pe mulţi. Întâi de toate, i-a deranjat pe cei care-s dresaţi să latre la auzul cuvintelor: român,  Basarabia, România etc. Apoi, i-a înghimpat pe cei care se simt excluşi din calculul unirii, deşi, după reîntregirea ţării, Chişinăul tot va avea nevoie de primar şi de cineva bun de a fi interimar. În fine, s-au simţit lezaţi mulţi dintre cei care au fost chemaţi la marş, dar nu ca regizori, ci ca actori. În acest ultim caz, important e să moară capra vecinului, chiar dacă aceasta ne-ar putea hrăni pe toţi.

Nu cred că Republica Moldova se află într-o situaţie geopolitică mai defavorabilă realizării ideii unirii decât cea în care se aflau Ţările Române la mijlocul sec. XIX sau România - după primul război mondial. 

Altceva este că noi ducem lipsă de elite capabile să pună mai presus interesul naţional decât cel personal.

Altceva este că trenul pe care l-am pierdut la începutul anilor '90 prea mult se reţine în vamă (o fi plin cu ţigări de contrabandă).

Ceea ce trebuie reţinut este că ideea unirii provoacă frică. O frică viscerală. Astăzi nimeni nu vrea să discute la rece cât de viabilă, cât de oportună este această idee. Multora le este teamă că şi-ar putea pierde fotoliile din instituţiile statului (care-s destinate pentru cap, nu pentru altceva). Lunar, sunt pompaţi câte 400 de milioane de lei moldoveneşti pentru a "hrăni" armata de funcţionari din raioanele ţării.

Astăzi, anticorpii organismului Republica Moldova luptă împotriva vaccinului, în loc să lupte contra bolii.

Periodic, îmi reconfirm amărăciunea că suntem din ce în ce mai puţini români. 

• Avem cetăţeni ai României cu nume islamice; 
• avem români ortodocşi care se supun Mitropoliei "Întregii Moldove" şi, implicit, Patriarhiei Ruse; 
• avem membri ai partidelor "românofile", gata să se înfrupte din turta puterii de la Chişinău, uitând de colacul copt în vatra casei; 
• avem români afro-moldoveni, care habar nu au de istoria acestui neam şi vor să obţină doar foloase de la acest popor răbdător; 
• avem români gata să-şi dea în judecată şi mama pentru că i-a născut fără a le cere dreptul la opinie; 
• avem români care vroiau să fie "verde pentru Moldova" de dragul unui greencard şi a unor bancnote verzi; 
• avem români glamour cu păr la c*r.

Cică dodoneii au înaintat un proiect de lege prin care cer ca "promovarea denumirii unui stat străin să fie considerată atentat la integritatea şi statalitatea Republicii Moldova". Şi-atunci cum rămâne cu scandările rusofonilor la meciurile de fotbal ale selecţionatei Rusiei?

Cică sunt voci care spun că limba trebuie să coincidă cu denumirea statului (R. Moldova = limba moldovenească). Şi-atunci în Rusia nu se vorbeşte limba rusă, ci limba rosiană (nu руский, ci российский язык). Iar în SUA - limba americană, în Belgia - limba belgiană, în Austria - limba austriacă.

Un editorialist de la ziarul Timpul s-a exprimat într-un material publicat recent în felul următor: 

"nu îmbrăcaţi românismul în sutană de preot şi uniformă de legionar".

I-aş răspunde astfel: lăsaţi-l gol-chistol, cu puţa afară.

Propun să nu se mai gândească nimeni la UNIRE. Cel puţin aşa nu se va defăima un ideal multisecular al poporului român.

P.S. Când o să-i mai aud pe politicienii noştri difuzând piese de Aldea-Teodorovici, făcând concerte, hore ale Unirii sau vorbindu-ne despre cât de români suntem, o să-i bag direct în p*lă. Să-şi facă singuri unirea lor. La paştele cailor!

Ce-o să fie pe 16 septembrie?

Ce-o să fie, ce-o să fie? O zi ploioasă, după cum anunţă site-urile meteo. Cu o maximă de 19 grade Celsius, cu o viteză a vântului de 4,5 m/s şi cu 740 mm/Hg.

Pentru mine ce-o să fie? O zi obişnuită de lucru. Că acolo unde lucrez nu există sâmbete, duminici, sărbători. Plus că mai e şi ziua de naştere a unui domn cumsecade, care mi-e ca un tată.

Pentru tine ce-o să fie? Un motiv de a irosi nişte trafic de internet, stând acasă cu cafeaua în mână.

Pentru unionişti ce-o să fie? O ocazie de promovare a ideii Unirii Basarabiei cu România.

Pentru statalişti ce-o să fie? O posibilitate de escaladare a situaţiei şi de a mai consuma nişte bere gratuită. Asta dacă afacerea cu kino-urile (adică cu cinematografele) mai aduce profit.

Câteva detalii:

* Instituţiile statului nu activează în zilele de weekend. Respectiv, a protesta duminica în faţa Guvernului e ca şi cum ai urla la luna plină.

* Rugămintea primului-ministru adresată organizatorilor de a nu desfăşura manifestaţia e similară celei evocate de Zâna Pulimiotciţa după evenimentele din aprilie 2009. Cu unica deosebire: actualul demnitar s-a exprimat ante-, iar celălalt - post-factum.

* În urma marşului din 16 septembrie a.c. unirea nu se va produce, dar asta nu înseamnă că participanţilor trebuie să li se îngrădească dreptul la întrunire şi la liberă exprimare.

* Exemplul altercaţiilor de pe data de 25 martie a.c. din Chişinău, când nu cei care manifestau paşnic şi legal trebuiau stopaţi, ci gloata statalistă, va constitui un model al derulării evenimentelor.

* Televiziunile vor mai avea un subiect de ştiri, iar anal-iştilor politici li se va mai arunca un os în cuşcă.

* Societatea va rămâne scindată, conform principiului: cine nu-i cu noi, e împotriva noastră. Dar nici conceptul iacobin: "unde se adună trei e revoluţie!" nu-şi are locul într-un stat pretins democratic.

* Ceea ce s-a întâmplat la Bălţi şi la Cahul denotă faptul că doar Chişinăul este oraş în RM, iar celelalte orăşele nu sunt decât nişte "sate mari", în care locuitorii se consideră membrii unei obşti închise. Nu contează cine şi pentru ce va veni să protesteze, vor fi priviţi şi primiţi ca venetici. O singură iniţiativă are sorţi de izbândă în asemenea localităţi: iniţiativa lor (cum ar fi egalarea statutului mun. Bălţi cu cea a mun. Chişinău).

* Disputa dintre Pro şi Contra desfăşurării marşului poate fi considerată unica realizare a Platformei Civice Acţiunea 2012. Cum se spunea la sf. sec. XVI, când s-a dat startul descoperilor geografice: pe o mare furtunoasă eşti mai aproape de Dumnezeu decât în Biserică... Tocmai de asta - unirea din 1918 nu s-a făcut între patru pereţi.

* Aşa a fost să fie că în această toamnă se numără bobocii. Şi, din câte am observat, mulţi se cred gânsaci, deşi au puf în loc de pene. Prea mulţi o fac pe prorocii, aidoma celor care s-au obişnuit să citească doar ultima pagină dintr-un detectiv de Agatha Cristie şi să susţină că ştiu fabula romanului. Alţii fac haz de necaz, inventând bannere publicitare în care îndeamnă participanţii să ia cu sine prezervative, ca şi cum a te "uni" ar însemna a te "f*te". Mai există şi dintre aceia care se cred români, dar nu au încredere decât în grupul lor select şi refuză ostentativ să participe la marş, ca şi cum cineva i-ar trage de mânecă.

În fine, pe vremea comuniştilor, dacă riscai să te declari român însemna că erai pentru Unirea cu România. Astăzi, lumea se alintă. Astăzi, avem români liberali, români pragmatici, români ortodocşi, români rusificaţi, români americanizaţi etc., când, de fapt, pentru a împărtăşi ideea reîntregirii ţării ar fi suficient să simţi româneşte.