Vineri, 10 octombrie, Comisia Electorală
Centrală (CEC ) a înregistrat primii 15 concurenţi
electorali la alegerile parlamentare ordinare din 30 noiembrie. Procedura a
durat mai bine de două ore, deşi a fost o simplă formalitate, întrucât dosarele
corifeilor politicii moldoveneşti au fost tratate cu crasă superficialitate.
Mai exact, CEC nu s-a sinchisit să verifice dacă
partidele şi-au înregistrat simbolurile electorale în conformitate cu
legislaţia în vigoare. Printr-o inepţie condamnabilă şi o inerţie
inexplicabilă, instituţia publică responsabilă de organizarea şi desfăşurarea
alegerilor, adoptând hotărârile de înregistrare a concurenţilor electorali, s-a
bazat doar pe Legea Nr. 718-XII din 17.09.1991 privind partidele şi alteorganizaţii social-politice, care la articolul 17 stipulează că: „Partidele şi alte organizaţii social-politice
pot avea în calitate de simboluri
embleme, drapele, fanioane, care de asemenea se vor înregistra oficial, în modul stabilit, pentru
înregistrarea statutului (...)”. Astfel, au fost eludate prevederile
Legii Nr. 86 din 28.07.2011 cu privire la simbolurile publice, care la
articolul 6, alin. (8) statuează expres că: „Simbolurile
corporative, exceptînd cele menţionate la alin. (2) şi (5), se recunosc oficial în calitate de
simboluri publice şi se înregistrează în Armorialul General al Republicii
Moldova în baza cererilor persoanelor juridice respective şi a deciziei
Comisiei Naţionale de Heraldică”. Or,
emblemele formaţiunilor politice, fiind simboluri corporative (adică ale
persoanelor juridice, cum sunt partidele – art. 15, lit. e) din Legea Nr.
718-XII din 17.09.1991) trebuiau să fie mai întâi înscrise
în Armorealul General, în baza deciziilor respective ale Comisiei Naţionale de
Heraldică (CNH ), pentru ca ulterior să poată fi înregistrate
de CEC ca simboluri electorale. Din păcate, procesul electoral a demarat într-o
manieră dezolantă şi, totodată, pregnantă nivelului aleatoriu de aplicabilitate
a legislaţiei.
Pe de o parte, niciuna dintre instituţiile
statului nu s-a autosesizat în această privinţă, iar pe de altă parte, niciun
partid din Republica Moldova nu s-a grăbit să-şi înregistreze simbolul, deşi
conform art. 14, alin. (4) din Legea Nr. 86 din 28.07.2011: „Beneficiază de
protecţie juridică numai simbolurile publice înregistrate în Armorialul General
al Republicii Moldova”.
Indubitabil, anumite formaţiuni politice
au ignorat în mod conştient legea subsecventă, având temeri rezonabile că CNH ar putea respinge înregistrarea simbolisticii
lor. Bunăoară, Partidul Comuniştilor riscă să nu-şi mai poată utiliza emblema
actuală, întrucât aceasta nu corespunde nici măcar descrierii din propriul lor statut:
„Emblema
partidului este Secera, Ciocanul şi o Carte deschisă”. Or, legenda respectivă denotă diletantism, căci nu
precizează ordinea, poziţia şi dimensiunile celor trei elemente şi nici nu
specifică faptul că secera şi ciocanul sunt încrucişate, aşa cum au fost şi vor
fi redate inclusiv pe buletinele de vot. Dacă ar fi să se respecte rigorile ştiinţifice,
atunci conform descrierii actuale secera trebuia reprezentată în dreapta
heraldică, ciocanul – în stânga heraldică, iar cartea urma să aibă aceeaşi
dimesiune ca celelalte două elemente. De altfel, punctul 2) din HotărâreaComisiei Electorale Centrale Nr. 2746 nu face decât să perpetueze această
absurditate şi ilegalitate: „Se
înregistrează simbolul electoral pentru imprimare în buletinul de vot la
alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2014 reprezentat printr-o seceră, un
ciocan şi o carte deschisă, care semnifică uniunea clasei muncitoare
(ciocanul), a ţărănimii (secera) şi intelectualităţii (cartea deschisă).”
Un alt aspect care surprinde
şi provoacă angoase sunt listele ruşinos de incomplete ale unor pretendenţi la
fotoliile parlamentare. Astfel, Partidul Democraţia Acasă a prezentat o listă
de doar 56 de candidaţi, PPCD – 84, Partidul Comunist Reformator – 60, iar
Blocul electoral „Alegerea Moldovei – Uniunea Vamală” – 65 de persoane. Să
admitem, la modul teoretic, că unul dintre concurenţii electorali
obţine 100% din voturile exprimate. Şi atunci prin ce modalitate legală acesta
ar putea suplini numărul candidaţilor, astfel încât articolul 60, aliniatul (2)
din Constituţie, care prevede că „Parlamentul
este compus din 101 deputaţi”, să fie respectat? Dacă o formaţiune politică
nu poate prezenta o listă completă, care este raţiunea înregistrării sale şi
garanţia că este sustenabilă pentru alegerile parlamentare?
Evit să mă refer la cei tocmai
171 de candidaţi (!) care figurează în Registrul Criminalistic şi Criminologic,
pentru că mi-e dificil să admit că în Parlament ar putea accede persoane cu
antecedente penale. Acest fapt denotă gravele probleme de integritate şi de
responsabilitate cu care se confruntă partidele noastre politice. Dar având în
vedere cu câtă uşurinţă s-au înregistrat la CEC , ce-i mai desparte de un Check in la Parlament?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu