"Limba luxemburgheză" a Annei Brasseur şi "limba noastră"

Patria mea este limba română (Nichita Stănescu)

"După ce a vizitat Anglia, un funcţionar al oraşului-stat german Osnanbrück a scris, în secolul XVIII, lucrarea Istoria Osnabrück-ului..." - cu aproximativ aceste cuvinte îşi începea discursul unul dintre cei mai buni profesori pe care i-am avut la facultate. 

Autorul Istoriei Osnabrück-ului este Justus Möser, un filosof conservator german, care a efectuat o singură vizită în viaţa sa, de doar câteva luni, în afara localităţii de baştină. La revenirea în patrie, pentru a justifica decalajul dintre dezvoltarea fructuoasă a Angliei (datorată Revoluţiei Industriale) şi stagnarea economică a Osnabrück-ului, acesta a elogiat solul fertil al micului stat german, criticându-i pe englezi pentru faptul că nu erau decât nişte "sclavi ai libertăţii". Mai exact, Möser a pus bazele determinismului geografic în istoriografia modernă, încercând să justifice lipsa de spirit atreprenorial a compatrioţilor săi prin faptul că negoţul îi determină pe oameni să procure bunurile de care nu au nevoie, astfel fiind neglijate responsabilităţile faţă de familie şi faţă de stat. În schimb, solul Osnabrück-ului le asigura locuitorilor săi tot necesarul pentru existenţă şi, astfel, aceştia erau prezentaţi de pe poziţii de superioritate în comparaţie cu "răzvrătiţii" şi "excentricii" englezi.

Cu certitudine, argumentelor evocate de către filosoful german par neverosimile chiar şi pentru secolul XVIII, darămite pentru contemporaneitate. Însă nu trebuie eludat următorul aspect: multitudinea de state germane (la un moment dat erau atâtea câte zile sunt în an) a accentuat tendinţele de exacerbare a specificului local.

Cu scuzele de rigoare pentru divagaţia de mai sus, ţin să precizez că Luxemburgul are cam aceleaşi dimensiuni ca şi fostul oraşul-stat Osnabrück. Nu ştiu dacă are sau nu acelaşi sol, dar cu siguranţă există aceeaşi predilecţie pentru hiperbolizarea trăsăturilor locale. În această ordine de idei se înscrie şi afirmaţia provocatoare a doamnei Anna Brasseur, prin care a încercat să identifice similitudini dintre două state mici, atât ca pondere europeană, cât şi ca dimensiuni teritoriale (Luxemburgul şi Republica Moldova).

Într-adevăr, poţi scoate omul din sat, dar nu şi satul din om. Probabil din această cauză doamna Brausseur nu a fost în stare să-şi disimuleze nepriceperea şi cunoştinţele precare în materie de filologie. De altfel, conform CV-ului, dumneaei este de profesie psiholog şi, din câte se pare, nu a excelat nici în acest domeniu, altmiteri era să evite o situaţie conflictuală, precum cea din Parlamentul Republicii Moldova. Lansarea apelului la unitate, după ce spiritele fuseseră deja aţâţate, a lăsat impresia unui gest infantil şi steril ca finalitate.

Nu vreau să insist prea mult asupra unui subiect controversat, dar mai ales asupra unor subiecţi pentru care orice argument ştiinţific este deficitar în raport cu incultura şi necunoaşterea de care dau dovadă. E ca şi cum ai încerca să aplici o frecţie la piciorul de lemn al moldovenismului primitiv (şi mai nou - europenist).

O să fac doar câteva precizări:

1) În nomenclatorul lingvistic al Uniunii Europene nu figurează "limba luxemburgheză".

2) "Luxemburgheza" a fost declarată limbă oficială a statului omonim abia în 1984, ca urmare a unui curent politic de revitalizare şi de accentuare a specificului local.

3) Pe lângă "luxemburgheză", în Marele Ducat al Luxemburgului mai există 2 limbi oficiale: germana şi franceza. Prin urmare, afirmaţia doamnei Brausseur nu este decât o încercare nefericită şi hazardată de a identifica similitudini (de altfel, inexistente) între ţara sa de origine şi Republica Moldova.

4) Mi-aş fi dorit ca oficialul european să se fi concentrat strict pe aspecte ce ţin de competenţele sale profesionale. De altfel, aş prefera să avem un PIB similar cu al Luxemburgului, decât o situaţie lingvistică "similară".

5) Despre durerea de limbă pe care o manifestă unii, mă abţin să comentez.

Chirtoacă - filat de poliţie

Referitor la incidentul din data de 2 iulie dintre primarul capitalei şi poliţie am formulat câteva întrebări, nu fără a preciza contextul situaţiei.

Context:
Conform versiunii oficiale, la data de 02.07.2014, la ora 21:58, un bărbat a telefonat la numărul 902 şi a sesizat poliţia că "pe strada Meşterul Manole se deplasează un automobil de model Toyota Camry de culoare neagră în care se află un şofer în stare de ebrietate la volan".

În înregistrarea video plasată pe site-ul Protv.md, ora apelului pare să fie 21:08, şi nu 21:58.

Conform versiunii primarului, care nu a fost infirmată de către poliţie, acesta s-a deplasat dinspre localitatea Coloniţa spre sediul Primăriei Municipiului Chişinău, iar automobilul pe care îl conducea a fost stopat la intersecţia străzii G. Bănulescu-Bodoni cu bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfânt.

În aceeaşi "Precizare" a Inspectoratului General de Poliţie (în continuare - IGP) se menţionează că "la ora 22:18, cetăţeanul Dorin Chirtoacă a fost supus testării alcoscopice".

Întrebarea 1:
Dacă apelul telefonic a fost înregistrat la ora 21:58, iar primarul a fost supus testării alcoscopice la 22:18, cum se explică faptul că în doar 20 de minute automobilul condus de Chirtoacă a parcurs traseul de la str. Meşterul Manole (A) până la intersecţia Bodoni - Ştefan cel Mare (B) şi tot în aceste 20 de minute la faţa locului a reuşit să se deplaseze un alt echipaj de patrulare, dotat cu alcooltester?
În plus, se cunoaşte că echipajele poliţiei activează pe sectoare şi doar în cazuri extreme acestea îşi părăsesc itinerariul de patrulare. Respectiv, echipajul de la Ciocana nu are cum să fi ajuns (în 20 de minute) în sectorul Buiucani al capitalei.

Întrebarea 2:
Dacă Dorin Chirtoacă a încălcat regulile de circulaţie (chipurile s-ar fi deplasat cu viteză excesivă), după cum insinuează cetăţeanul "responsabil", de ce poliţia nu prezintă înregistrările efectuate de camerele video (vezi aici harta amplasării acestora), care sunt cca 5 la număr pe traseul parcurs de automobilul la volanul căruia se afla primarul?

Context:

Serghei Diaconu, viceministrul Afacerilor Interne, i-a replicat pe facebook primarului general al capitalei următoarele:

Ignorând aspectele politice de care este doldora declaraţia viceministrului, considerăm relevantă următoarea frază:
"Având în vedere că domul Chirtoacă a recunoscut că a consumat băuturi alcoolice înainte de a urca la volan - considerăm că sesizarea a fost una întemeiată".

În conformitate cu punctele 3 şi 4 din "Regulamentul privind modul de testare alcoolscopică şi examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate şi naturii ei": 

"3. Se stabilesc, pentru conducătorii de vehicule, următorele concentraţii maxime admisibile de alcool:

a) în sânge - 0,3 g/l;

b) în aerul expirat - 0,15 mg/l.

4. Se atestă ca stare de ebrietate alcoolică:

a) cu grad minim - în caz de stabilire a concentraţiei de alcool de la 0,3 g/l până la 1,0 g/l în gânde şi de la 0,15 mg/l până la 0,5 mg/l în aerul expirat;

b) cu grad avansat - în caz de depăşire a concentraţiei de alcool de 1,0 g/l în sâge şi de 0,5 mg/l în aerul expirat".

Întrebarea 3:

Dacă rezultatul testării a fost de "0,00 mg/l de alcool în aer respirat", atât conform datelor furnizate de poliţie, cât şi conform testării repetate la Dispensarul Republican de Narcologie, de ce Serghei Diaconu continuă să considere sesizarea cetăţeanului ca fiind "întemeiată"?

Întrebarea 4:
Dacă aşa-zişii cetăţeni responsabili, care au anunţat poliţia, spun că observaseră cum primarul a consumat bere în PMAN, de ce nu au sesizat atunci IGP-ul, când acesta se deplasa spre Coloniţa? Oare pentru că nu erau pregătiţi să-l fileze (în sensul de a-l urmări discret)?

Întrebarea 5:
De ce poliţia nu a intervenit atunci când Dorin Chirtoacă a fost ameninţat şi înjurat de către nişte cetăţeni agresivi?

În concluzie, incidentul dintre primarul municipiului Chişinău şi poliţie demonstrează încă o dată că în Republica Moldova poţi să fii filat (mai ales dacă eşti indezirabil personajului cu nume omonim) atât de către indivizi obscuri, cât şi de echipajele cu dungi "verzi" ale poliţiei:

Cred că Dorin Chirtoacă ar trebui să se bucure că nu a fost "trăsnit cu capul de asfalt".